Ce deosebește o persoană de un robot? Desigur, pe lângă faptul că este diferență în “organele” interne, o persoană are o abilitate unică – știe să simtă. Bazat pe o astfel de diferență între cei vii și cei morți, cinematografia mondială a creat un număr imens de filme care susțin teoria emoționalității ca fiind definirea unei calități de adevăr uman. În același timp, în ciuda tuturor încercărilor oamenilor de știință de a crea cel puțin parțial organisme vii capabile să afișeze emoții autentice, în realitate, un robot modern nu are mai multe sentimente decât o cărămidă. În ciuda unei realități atât de triste, neurologii Kingson Man și Antonio Damasio cred că au reușit să dezvolte o modalitate de a da sentimente roboților neînsuflețiți. Dacă da, atunci la ce poate duce crearea primului robot „umanizat”? Ei bine, haideți să încercăm să ne dăm seama împreună.

Este posibil să creezi un robot gânditor?

Potrivit sciencenews.org, singura modalitate de a oferi roboților posibilitatea de a se simți este de a-i antrena pentru a se teme de propria lor existență. Pentru a evita moartea, roboții ar trebui să dezvolte sentimente care să le ghideze comportamentul pentru a asigura siguranța ființei lor. Cercetătorul Antonio Damasio sugerează completarea androizilor umanoizi cu așa-numitul „echivalent artificial al sentimentului”, în care un program încorporat ar putea face mașina conștientă de starea sa.

Mașinile moderne „inteligente” sunt cel mai adesea concepute pentru a îndeplini sarcini specifice, printre care poate fi diagnosticul bolilor, conducerea unei mașini sau câștigarea unui joc de șah. Cu toate acestea, execuția algoritmului, care duce la finalizarea cu succes a sarcinii stabilite pentru robot, nu are nicio legătură cu inteligența creatoare care poate face greșeli și să învețe din greșelile sale. Din punctul de vedere al lui Damasio, în acest caz, sentimentele devin ingredientul cheie pentru care roboții trebuie să se transforme într-o creatură cu adevărat gânditoare.

Sentimentele apar din nevoia de a supraviețui. Atunci când oamenii mențin robotul într-o stare viabilă, robotul nu trebuie să-și facă griji pentru propria autoconservare. Prin urmare, el nu are nevoie de sentimente – semnale că ceva are nevoie de reparații. Sentimentele încurajează ființele vii să caute condiții optime pentru supraviețuirea lor în natură, ceea ce poate ajuta mașinile inteligente să învețe să experimenteze propria vulnerabilitate în natură într-un mod similar. Pentru a percepe potențiale amenințări, robotul trebuie să fie proiectat pentru a putea înțelege propria sa stare internă.

Specialiștii de la Universitatea din sudul Californiei susțin că perspectivele de a crea mașini cu sentimente au fost lărgite recent prin succesele dezvoltării a două domenii cheie de cercetare: crearea așa-numitei robotici soft și studiul proceselor de învățare profundă. Dezvoltarea metodelor de învățare profundă ar putea permite tehnologiei robotice să efectueze calcule complexe necesare pentru a transpune sentimentele în comportamente care susțin existența lor. Pentru implementarea procesului de învățare profundă, rețelele neuronale ale creierului ar putea înlocui seturi speciale de elemente de calcul conectate care imită funcționarea celulelor nervoase din corpul uman.

Învățarea profundă necesită mai multe straturi ale unei rețele neuronale, cu ajutorul cărora un robot inteligent ar putea urmări starea sa internă. Reprezentând starea mediului într-o formă de calcul, o mașină cu o funcție de învățare profundă ar putea combina diverse date într-o evaluare coerentă a situației sale înconjurătoare. Cu toate acestea, simpla abilitate de a sesiza condițiile interne nu va juca un rol important dacă viabilitatea organismului robotic nu este pusă în pericol. Roboții din metal nu sunt îngrijorați de mușcăturile de țânțari, tăieturi de hârtie sau indigestie, dar dacă robotul a fost realizat din materiale moi adecvate echipate cu senzori electronici, ar putea detecta pericolele, cum ar fi o tăietură pe „piele”, care îi amenință părțile interioare prin implicarea în program suplimentar pentru recuperarea prejudiciului.

Un robot capabil să perceapă riscuri existențiale ar putea învăța să dezvolte noi metode de protecție, în loc să se bazeze pe soluții preprogramate. La rândul său, dezvoltarea de noi capacități de autoapărare poate conduce, de asemenea, la abilități de gândire îmbunătățite și dezvoltarea inteligenței. O astfel de afirmație poate duce la apariția unui prototip real al protagonistului din filmul „Terminator”?